Privesc catre ieri fara gandul la maine. Nu stiu ce e azi si nici in trecut nu am fost interesata de zilele ce vor mai trece singure prin mine. Imi inchid ochii printre amintiri, purtandu-mi gandurile spre tine. Nu stiu daca la tine ca vis sau la tine ce ai fost langa mine. Timpul in ochii tai se scurge pe langa mine.
Vrei sa fii iluzia mea?
Sa te port printre ganduri ca liniste sublima a sufletului?
Sa mi te asezi in buzunarul de la piept ca sa-mi tii inima calda batand cu speranta.
Sa-mi fii soapta si cantec cu zambetu-ti floare, sa fii versuri din carte cand citesc printre randuri.
Sa te port in zbor peste marea sarata, pe carari de luna catre coltul nostru de astru?
Sa-mi fii picur de apa cand caldura e muta, sa-mi fii raza de soare cand iarna e grea?
Si de ai putea sa ai mereu buzele cu gust de cirese sarutandu-te zilnic indragostita de savoarea lor…
Ma duc sa ma arunc in valurile colorate ale iubirii, sa topesc ce-a mai ramas din gheata de pe inima. Apoi sa imi intind aripile in zborul vietii si ma indrept spre viitor. Chiar daca inspiratia lipseste in versuri, in inima-mi canta viata si zambetul din suflet e mai infloritor ca oricand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu