vineri, 9 august 2013

Obstacolul iubirii...

Cel mai mare obstacol in calea iubirii este personalitatea umana.
Intr-o zi am vazut o fetita cam de cinci ani, stand de vorba cu un baietel. Stand de vorba nu este chiar expresia potrivita in acest caz. Intre acest doi micuti era un adevarat curent de energie. Ea era deschisa, zambea si flirta-chiar inainte de a cunoaste sensul acestui cuvant. El era un pic tantos si ii raspundea pe masura.
Inca douazeci de ani si- daca nu intervin ceva schimbari dramatice –lumea isi va fi pus cu siguranta amprenta pe acesti doi copii. Aceeasi conversatie va fi incarcata de probleme emotionale.
Am ramas acolo o clipa, uitandu-ma cu jind. Fetita aceea era atat de naturala si, in acelasi timp, atat de in siguranta. Ea nu avea nimic de care sa-i fie teama, deoarece teama nu le trecuse inca prin minte – nici ei, nici lui. Era cu desavarsire vunerabila, cu desavarsire neprotejata, cu desavarsire plina de adoratie si cu desavarsire ea insasi.
M-am simtit geloasa. Fiecare dintre noi poarta o fetita sau un baietel in interior, ca o amintire a inocentei pierdute. Vrem sa fim la fel de liberi – dar cine mai are curajul? Vrem sa fim la fel de plini de adoratie – dar cine mai poseda maiestria? 
Vrem sa fim la fel de inocenti, dar nu ne mai putem aminti cum.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu